INFO MDM: Noile reguli europene privind TVA

0

Извините, этот техт доступен только в “Румынский”. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Începând cu 01.01.2020, în scopul aplicării scutirii de TVA pentru operatiuni intracomunitare intra in vigoare DIRECTIVA (UE) 2018/1910 din 4 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește armonizarea și simplificarea anumitor norme din sistemul taxei pe valoarea adăugată pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre si REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/1912 al consiliului din 4 decembrie 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 în ceea ce privește anumite scutiri pentru operațiunile intracomunitare, infomreaza MDM Group.

MDM atrage atenția asupra faptului că Directiva (UE) 2018/1910 nu a fost încă transpusă oficial în legislația
națională (prin publicare în Monitorul Oficial).

În schimb, Regulamentul de punere în aplicare 2018/1912 a devenit obligatoriu de la data de 01.01.2020 fiind
subînțeles că acesta trebuie aplicat de la această dată.

Ministerul Finantelor Publice a transmis printr-un comunicat publicat la adresa
http://www.mfinante.gov.ro/acasa.html?method=detalii&id=999639799 ca “justificarea transportului
intracomunitar al bunurilor nu este suficientă pentru aplicarea scutirii de TVA în cazul livrărilor intracomunitare de
bunuri, pentru aplicarea acestei facilități fiind necesară îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea
nr.227/2015 privind Codul fiscal”.

Transpunem mai jos modificările esențiale aduse de cele două acte normative europene.

I. Regulamentul european 1912/2018 — se aplică de la 01.01.2020

— modifică Regulamentul 282/2011 pentru stabilirea tranzacției pentru care se alocă transportul
— introduce asa-numitele „Remedii rapide” — pachet de măsuri care vor uniformiza reglementările în materie de
TVA aplicabile tranzacțiilor intracomunitare, despre care s-a constatat de-a lungul timpului că sunt tratate diferit
de statele membre.

Pachetul de ”remedii” este reglementat de Directiva Consiliului UE 1910/2018 și este
completat de Regulamentul european 1912/2018 care va fi direct aplicabil în toate statele membre de la 1
ianuarie 2020.

Art. 1 pct. 1 din Regulament

Se considera ca bunurile livrate intracomunitar au fost transportate către alt stat membru, în oricare dintre aceste
situatii:

A. Când furnizorul indică faptul că bunurile au fost expediate sau transportate de acesta sau de o parte terță în
numele său (furnizorul gestionează transportul) se justifică cu următoarele documente în două situații diferite:

a) este in posesia a cel puțin 2 dovezi care nu sunt contradictorii dintre (expresia ad literam a Directivei):
CMR semnat sau scrisoare de trăsură semnată, un conosament, o factură de transport aerian sau o
factură de la transportatorul bunurilor
Aceste documente trebuie să fie emise de părți diferite (cel puțin două) care sunt independente atât una de
cealaltă, cât și de vânzător și de cumpărător.

b) este in posesia unei singure dovezi din cele enumerate mai sus la punctul A.a), împreuna cu o
singură dovadă care nu este contradictorie și care confirm expedierea sau transportul dintre:
 o poliță de asigurare corespunzătoare expedierii sau transportului bunurilor sau
documente bancare care să ateste plata pentru expedierea sau transportul bunurilor
(ex. asiguratorul);

 documentele oficiale eliberate de o autoritate public, precum un notariat, care să ateste sosirea bunurilor în statul membru de destinație (ex. declarația notarială a cumpărătorului)

 o chitanță eliberată de un antrepozitar în statul membru de destinație care să ateste depozitarea bunurilor în respectivul stat membru.
Aceste documente trebuie să fie emise de părți diferite (cel puțin două) care sunt independente atât una de cealaltă, cât și de vânzător și de cumpărător.

B. Transportul este organizat de cumpărătorul bunurilor, furnizorul va trebui să dețină:

 o declarație scrisă din partea cumpărătorului, care atestă că bunurile respective au fost expediate sau transportate de acesta sau de către o terță parte în numele cumpărătorului și care menționează statul membru de destinație a bunurilor;

această declarație scrisă precizează data emiterii, numele și adresa cumpărătorului, precum și
cantitatea și natura bunurilor, data și locul de sosire a bunurilor și, în cazul livrării de
mijloace de transport, numărul de identificare al mijlocului de transport și identificarea
persoanei care acceptă bunurile în numele cumpărătorului;

 cel puțin două dovezi care nu sunt contradictorii menționate la A.a) de mai sus, emise
de două părți diferite care sunt independente atât una de cealaltă, cât și de vânzător și
de cumpărător, sau o singură dovadă dintre cele menționate la A.a) de mai sus
împreună cu o singură dovadă care nu este contradictorie menționată la A.b) de mai sus
care confirmă expedierea sau transportul, care sunt emise de două părți diferite care
sunt independente atât una de cealaltă, cât și de vânzător și de cumpărător.

Declarația trebuie transmisă furnizorului până în cea de a zecea zi a lunii următoare livrării.
!!! O autoritate fiscală poate respinge o prezumție care a fost efectuată în conformitate cu cele
prezentate mai sus.

Art. 1 pct. 2 din Regulament

— Registrul menționat la articolul 243 alineatul (3) din Directiva 2006/112/CE care este ținut de fiecare persoană
impozabilă care transferă bunuri în cadrul regimului de stoc la dispoziția clientului conține următoarele informații:
(a) statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile și data expediției sau transportului
bunurilor;

(b) numărul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile căreia îi sunt destinate bunurile,
eliberat de statul membru în care sunt expediate sau transportate bunurile;

(c) statul membru în care sunt expediate sau transportate bunurile, numărul de identificare în scopuri de
TVA al antrepozitarului, adresa antrepozitului în care sunt depozitate bunurile la sosire și data sosirii bunurilor în
antrepozit;

(d) valoarea, descrierea și cantitatea bunurilor care au sosit în antrepozit;

(e) numărul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile care înlocuiește persoana
menționată la litera (b) de la prezentul alineat în condițiile menționate la articolul 17a alineatul (6) din Directiva
2006/112/CE;

(f) suma impozabilă, descrierea și cantitatea bunurilor livrate și data la care se efectuează livrarea
bunurilor menționate la articolul 17a alineatul (3) litera (a) din Directiva 2006/112/CE și numărul de identificare în
scopuri de TVA al cumpărătorului;

(g) suma impozabilă, descrierea și cantitatea bunurilor și data apariției oricăreia dintre situații și temeiul
corespunzător în conformitate cu articolul 17a alineatul (7) din Directiva 2006/112/CE;

(h) valoarea, descrierea și cantitatea bunurilor returnate și data returnării bunurilor menționate la articolul
17a alineatul (5) din Directiva 2006/112/CE.

Registrul menționat la articolul 243 alineatul (3) din Directiva 2006/112/CE care trebuie ținut de fiecare persoană
impozabilă căreia i se livrează bunuri în cadrul regimului de stocuri la dispoziția clientului conține următoarele
informații:

(a) numărul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile care transferă bunurile în cadrul
regimului de stocuri la dispoziția clientului;

(b) descrierea și cantitatea bunurilor care îi sunt destinate;

(c) data la care bunurile care îi sunt destinate sosesc în antrepozit;

(d) suma impozabilă, descrierea și cantitatea bunurilor care îi sunt livrate și data la care se efectuează
achiziția intracomunitară de bunuri menționată la articolul 17a alineatul (3) litera (b) din Directiva 2006/112/CE;

(e) descrierea și cantitatea bunurilor și data la care bunurile sunt scoase din antrepozit din ordinul
persoanei impozabile menționate la litera (a);

(f) descrierea și cantitatea bunurilor distruse sau care lipsesc și data distrugerii, pierderii sau furtului
bunurilor care au sosit anterior în antrepozit sau data la care s-a descoperit lipsa sau distrugerea bunurilor.

În cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate în regim de stocuri la dispoziția clientului la un
antrepozitar diferit de persoana impozabilă căreia bunurile îi sunt destinate a fi livrate, nu este necesar ca
registrul persoanei impozabile respective să conțină informațiile menționate la literele (c), (e) și (f) de la primul
paragraf

II. Directiva Consiliului UE 1910/2018

Stocurile la dispoziția clientului (art. 1 pct. 1 din Directivă)

— se referă la situația în care, în momentul transportului bunurilor către alt stat membru, furnizorul cunoaște deja
identitatea persoanei care achiziționează bunurile și căreia îi vor fi furnizate aceste bunuri într-un stadiu ulterior,
după ce acestea au sosit în statul membru de destinație. În prezent, această situație dă naștere unei operațiuni
considerate livrare (în statul membru de plecare a bunurilor) și unei operațiuni considerate achiziție
intracomunitară (în statul membru de sosire a bunurilor), urmate de o livrare „națională” în statul membru de
sosire, și necesită ca furnizorul să fie identificat în scopuri de TVA în statul membru respectiv.
— pentru a evita acest lucru, în cazul în care operațiunile respective au loc între două persoane impozabile, astfel
de tranzacții ar trebui să fie considerate, în anumite condiții, ca dând naștere unei livrări scutite în statul membru
de plecare și unei achiziții intracomunitare în statul membru de sosire.
— se introduce un termen de 12 luni in cadrul caruia bunurile transmise din alt stat membru sa fie livrate clientului
sau returnate in acelasi stat membru de unde au fost anterior transmise
— furnizorul devine obligat sa se inregistreze in statul membru unde au ajuns bunurile daca nu sunt indeplinite
conditiile, respectiv:

 se depășește termenul de 12 luni mentionat anterior;
 va transfera bunurile in alt stat membru decat cel din care au fost trimise,
 va livra bunurile catre o alta persoana care nu este inscrisa in registru/declaratia recapitulative
 sau daca bunurile sunt distruse, pierdute, furate

Operațiunile în lanț (art. 1 pct. 2 din Directiva)

— se referă la livrări succesive de bunuri care fac obiectul unui singur transport intracomunitar. Transportul
intracomunitar al bunurilor ar trebui să fie atribuit doar uneia dintre livrări și numai livrarea respectivă ar trebui să
beneficieze de scutirea de TVA prevăzută pentru livrările intracomunitare.
— celelalte livrări din lanț ar trebui impozitate și ar putea necesita identificarea în scopuri de TVA a furnizorului în
statul membru de livrare. Pentru a se evita folosirea unor abordări diferite în rândul statelor membre, ceea ce ar

putea duce la o impozitare dublă sau la lipsa impozitării și pentru a spori securitatea juridică pentru operatori, ar
trebui stabilită o normă comună potrivit căreia, dacă sunt îndeplinite anumite condiții, transportul bunurilor ar
trebui atribuit unei singure livrări din cadrul lanțului de operațiuni.

Scutirea aplicabila livrarilor de bunuri

— numărul de identificare în scopuri de TVA în legătură cu scutirea aplicabilă livrărilor de bunuri în comerțul
intracomunitar, se propune ca includerea în Sistemul de schimb de informații privind TVA (VIES) a numărului de
identificare în scopuri de TVA al persoanei care achiziționează bunurile, atribuit de alt stat membru decât cel în
care începe transportul bunurilor, să devină, pe lângă condiția de transport al bunurilor în afara statului membru
de livrare, o condiție de fond pentru aplicarea scutirii, în loc să fie o cerință de formă.

— mai mult, declarația VIES este esențială pentru informarea statului membru de sosire cu privire la prezența
bunurilor pe teritoriul său și, prin urmare, reprezintă un element cheie al luptei împotriva fraudei în Uniune. Din
acest motiv, statele membre ar trebui să se asigure că atunci când furnizorul nu se conformează obligațiilor sale
privind declarația VIES, scutirea nu ar trebui aplicată, cu excepția cazurilor în care furnizorul acționează cu bunăcredință, și anume atunci când poate justifica în mod corespunzător în fața autorităților fiscale competente toate
deficiențele sale legate de declarația recapitulativă, ceea ce ar putea include, la momentul respectiv, și
comunicarea de către furnizor a informațiilor corecte astfel cum se prevede la articolul 264 din Directiva
2006/112/CE.

Cadru legal:

 DIRECTIVA (UE) 2018/1910 A CONSILIULUI din 4 decembrie 2018 de modificare a Directivei
2006/112/CE în ceea ce privește armonizarea și simplificarea anumitor norme din sistemul taxei
pe valoarea adăugată pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre
 REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/1912 AL CONSILIULUI din 4
decembrie 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 în
ceea ce privește anumite scutiri pentru operațiunile intracomunitare
 DIRECTIVA 2006/112/CE A CONSILIULUI din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al
taxei pe valoarea adăugată
 REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 282/2011 AL CONSILIULUI din 15
martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind
sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

LIKE.

Leave A Reply