Ce cred reprezentantii IMM-urilor despre reglementarea prin Ordonanța de urgență a parteneriatul public-privat

0

În ședința de Guvern din data de 10.05.2018, a fost aprobată Ordonanța de urgență privind parteneriatul public privat, cu următoarele Prevederi principale:

– Parteneriatul public-privat are ca obiect realizarea sau, după caz, reabilitarea şi/sau extinderea unui bun sau a unor bunuri care vor aparţine patrimoniului partenerului public și/sau operarea unui serviciu public;

– Contractele de PPP pot fi încheiate și în scopul efectuării unei activități relevante în sectoarele de utilitate publică prevăzute în Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, precum și în vederea realizării de către un operator privat a serviciilor comunitare de utilități publice prevăzute în Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006;

– Formele PPP: PPP contractual (realizat în temeiul unui contract încheiat între partenerul public, partenerul privat și societatea de proiect al cărei capital social este deținut integral de partenerul privat) și PPP instituțional (realizat în temeiul unui contract încheiat între partenerul public și partenerul privat, prin care se constituie de partenerul public și privat o societate nouă, care va acționa ca societate de proiect);

– Iniţiativa realizării unui proiect în regim de parteneriat public-privat aparţine partenerului public.

– Calitatea de partener privat: Investitorul privat desemnat câştigător al procedurii de atribuire care încheie un contract de parteneriat public-privat dobândeşte calitatea de partener privat;

– Finanţarea proiectului în principal din fonduri private şi, după caz, prin punerea în comun a fondurilor private cu fonduri publice sau distribuirea riscurilor între partenerul public şi partenerul privat, în funcţie de capacitatea fiecărei părţi contractante de a evalua, gestiona şi controla un anumit risc.

– Finanţarea investiţiilor care se realizează în cadrul contractelor de parteneriat public-privat se poate asigura, după caz: integral din resurse financiare asigurate de partenerul privat; din resurse financiare asigurate de partenerul privat, împreună cu partenerul public. Cota de contribuţie a partenerului public la finanţarea realizării investiţiilor dintr-un contract de parteneriat public – privat reprezentată de resurse financiare de altă natură decât fonduri externe nerambursabile şi contribuţia naţională aferentă unor astfel de fonduri nu poate depăşi 25% din valoarea totală a investiţiei;

– Durata de cel puţin cinci ani a raporturilor contractuale, care să permită partenerului privat recuperarea investiţiei şi realizarea unui profit rezonabil;

– Durata contractului de parteneriat public-privat se stabileşte, în principal, în funcţie de perioada de amortizare a investiţiilor ce urmează să fie realizate de către societatea de proiect şi în funcţie de modalitatea de finanţare a acestor investiţii; stabilirea duratei unui contract se va face astfel încât să se evite restricţionarea artificială a concurenţei; să se asigure un profit rezonabil pentru domeniul respectiv, ca urmare a exploatării bunului/bunurilor şi operării serviciului public ce formează obiectul proiectului; să se asigure un nivel rezonabil şi suportabil al preţurilor pentru serviciile ce formează obiectul proiectului, ce urmează să fie plătite de către beneficiarii serviciilor;

Contractul de parteneriat public-privat trebuie să prevadă bunurile sau categoriile de bunuri care, pe parcursul derulării contractului sau la încetarea acestuia, urmează să intre în proprietatea partenerului public, respectiv a societăţii de proiect inclusiv;

În vederea încheierii și începerii executării obligațiilor dintr-un contract de parteneriat public-privat este necesară parcurgerea mai multor etape:

realizarea de către partenerul public a unui studiu de fundamentare;
aprobarea studiului de fundamentare de către Guvern pentru proiectele administraţiei publice centrale sau, după caz, de către autorităţile deliberative, pentru proiecte ale administraţiei publice locale;
parcurgerea procedurii de atribuire a contractului de parteneriat public-privat;
aprobarea contractului de parteneriat public-privat rezultat în urma finalizării negocierilor și inițializat de către părți de către Guvern pentru proiectele administraţiei publice centrale sau, după caz, de către autorităţile deliberative, pentru proiecte ale administraţiei publice locale;
semnarea contractului de parteneriat public-privat;
îndeplinirea tuturor condițiilor suspensive prevăzute în contractul de parteneriat public-privat, inclusiv a închiderii financiare.

Contractul de parteneriat public-privat trebuie să prevadă bunurile sau categoriile de bunuri care, pe parcursul derulării contractului sau la încetarea acestuia, urmează să intre în proprietatea partenerului public, respectiv a societăţii de proiect inclusiv, după caz:
bunurile realizate pe parcursul executării contractului ca urmare a realizării investiţiilor asumate de către partenerul privat sau societatea de proiect;
bunurile pe care societatea de proiect trebuie să le transfere partenerului public la încetarea, din orice motiv, a contractului de parteneriat public-privat;
bunurile pe care partenerul public are opţiunea de a le cumpăra la încetarea, din orice motiv, a contractului de parteneriat public-privat;
bunurile care rămân în proprietatea societăţii de proiect la încetarea, din orice motiv, a contractului de parteneriat public-privat

– Fond special de finanţare a contractelor: actul normativ prevede constituirea, în termen de un an, a unui fond special de finanţare a contractelor de parteneriat public-privat care se încadrează în categoria proiectelor strategice, din venituri publice provenind din resurse financiare fiscale şi nefiscale, inclusiv subvenţii, prevăzute de legea specială de înfiinţare a respectivului fond special;

– În scopul implementării contractului de parteneriat public-privat se înfiinţează şi funcţionează, conform Legii societăţilor 31/1990, o societate de proiect;

Prin contractul de parteneriat public-privat, partenerul public va putea transmite sau constitui, în favoarea societăţii de proiect, dreptul de a colecta şi utiliza pentru derularea proiectului tarife de la utilizatorii bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul contractului de parteneriat public-privat. Tipurile de tarife şi nivelul acestora se reglementează în condiţiile legii;.

– Partenerul public are obligaţia de a transmite Institutului Naţional de Statistică, în termen de 30 zile de la semnare, o copie conformă cu originalul a contractului de parteneriat public-privat’, potrivit sursei citate;

– Guvernul poate decide prin hotărâre ca anumite proiecte pe care le consideră strategice să fie pregătite şi atribuite în numele partenerilor publici care urmează să le implementeze de către Comisia Națională de Strategie și Prognoză;

– Partenerul public are dreptul să monitorizeze şi să controleze, pe toată perioada derulării contractului de parteneriat public-privat, modul în care partenerul privat şi/sau societatea de proiect îşi execută obligaţiile născute din contractul de parteneriat public-privat şi/sau din prevederile legale aplicabile.

II. ASPECTE ŞI BUNE PRACTICI privind Parteneriatul Public Privat LA NIVEL EUROPEAN

La nivel comunitar nu există norme specifice care să reglementeze parteneriatul public-privat.
Cu toate acestea, Comisia Europeană a publicat la data de 5 februarie 2008 o Comunicare interpretativă privind aplicarea dreptului comunitar în domeniul contractelor de achiziţii publice şi al concesiunilor în cazul contractului de parteneriat public-privat.

Potrivit acestei comunicări, parteneriatul public-privat reprezintă o cooperare între parteneri din domeniul public şi din cel privat, care înfiinţează o entitate cu capital mixt având ca obiect de activitate executarea contractelor de achiziţii publice sau a concesiunilor. Contribuţia din partea sectorului privat constă, pe lângă participarea la capital sau la alte active, în participarea activă la executarea sarcinilor atribuite entităţii cu capital mixt şi/sau la administrarea entităţii cu capital mixt.

Comunicarea a reiterat faptul că normele UE privind achiziţiile publice se aplică selecţiei partenerului privat şi atribuirii contractelor publice de către entitatea cu capital mixt.

Comisia Europeană explică apoi faptul că este suficientă organizarea unei singure proceduri de achiziţie publică, fie pentru alegerea partenerului privat, fie pentru atribuirea contractului de achiziţie publică sau de concesiune entităţii cu capital mixt.

De asemenea, Comunicarea subliniază faptul că este necesară o viziune pe termen lung a lucrării sau serviciului atribuit unui parteneriat public-privat, astfel încât aranjamentul contractual să conţină un mecanism adaptabil la schimbările legislative şi economice.

Comisia Europeană a subliniat faptul că, în cazul în care un contract de achiziţie publică sau de concesiune nu intră sub incidenţa legislaţiei achiziţiilor publice, autoritatea contractantă poate selecta partenerul privat doar cu respectarea principiilor fundamentale din Tratatul Comunităţii Europene, respectiv principiul transparenţei, al egalităţii de tratament, al proporţionalităţii, al recunoaşterii reciproce şi al certitudinii juridice.

De asemenea, Comisia Europeană a publicat Comunicarea COM(2009) 615 final din 19.11.2009, privind „Mobilizarea investiţiilor private şi publice în vederea relansării economice şi realizării unei transformări structurale pe termen lung: dezvoltarea parteneriatelor public-privat”, subliniind că „Dezvoltarea PPP-urilor ca instrument devine extrem de importantă pe măsură ce criza economică şi financiară pune la încercare capacitatea bugetelor publice de a colecta resursele financiare adecvate şi de a le aloca unor politici importante şi proiecte specifice. Interesul sectorului public pentru instrumentele financiare inovatoare a crescut, la fel ca şi voinţa politică de creare a condiţiilor pentru modalităţi mai eficiente de realizare a proiectelor de infrastructură, indiferent că este vorba de sectorul transporturilor, social, energetic sau al mediului”.

Statele membre ale UE acordă un interes deosebit parteneriatului public-privat, adoptând soluţia cooperării, în diferite forme, dintre autorităţile publice şi mediul de afaceri, în scopul asigurării finanţării, construcţiei, renovării, managementului, întreţinerii unei infrastructuri sau furnizării unui serviciu, ca posibilitate de dezvoltare economică, cu aplicaţii diferite şi în domenii diverse: infrastructură, sănătate, educaţie, instituţii de detenţie, apă, energie, transport, telecomunicaţii, etc.

Statele europene care utilizează frecvent parteneriatul public-privat, atât la nivel central, cât şi local, sunt: Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia, Spania, Irlanda, Portugalia, marea majoritate dintre ele având organizate unităţi specializate de coordonare a parteneriatului public-privat la nivel de instituţii centrale şi locale.

În funcţie de constrângerile bugetare cu care se confruntă statele membre ale UE, proiectele de parteneriat public-privat corespund unei nevoi crescânde de finanţare privată a sectorului public şi reflectă dorinţa acestora de a beneficia mai mult de cunoştinţele şi experienţa domeniului privat.

În prezent, există numeroase elemente care conduc la concluzia că parteneriatul public-privat permite:
Îmbunătățirea realizării proiectelor. Parteneriatul public-privat se bucură de un bilanț pozitiv în ceea ce privește respectarea termenelor și a bugetelor fixate. Proiectele PPP în domeniul rețelelor transeuropene de transport (TEN-T) dovedesc că structurile de parteneriat pot fi aplicate cu succes în cazul diverselor proiecte privind toate modurile de transport. Pot fi citate ca exemple concesiunea feroviară de 50 de ani Perpignan — Figueras care prevede construirea unui tunel transfrontalier, legătura feroviară fixă Oresund dintre Suedia și Danemarca și o linie feroviară de mare viteză din Țările de Jos. O serie de parteneriate public-private transfrontaliere sunt elaborate în prezent în contextul TEN-T. Acestea au în vedere un pod rutier/feroviar între Danemarca și Germania, canalul Sena-Nord și un proiect de căi navigabile transfrontaliere între Franța și Belgia.
Reducerea costurilor de realizare a infrastructurii prin valorificarea eficacității și potențialului inovativ al unui sector privat competitiv atât în ceea ce privește costurile, cât și indicatorii de calitate;

Repartizarea costurilor de finanțare a infrastructurii pe toată durata de viață a activului, având ca efect reducerea presiunilor imediate asupra bugetelor sectoarelor publice și oferind posibilitatea finalizării cu câțiva ani în avans a proiectelor de infrastructură și, implicit, a beneficiilor oferite de acestea;
Îmbunătățirea partajării riscurilor între participanții din sectoarele public și privat. În condițiile unei repartizări adecvate a sarcinilor, o gestionare mai eficientă a riscurilor reduce costurile generale ale proiectului;
Stimularea eforturilor în materie de dezvoltare durabilă, inovare, cercetare și dezvoltare în vederea realizării progreselor necesare pentru formularea unor noi soluții la provocările socio-economice ale societății. Acest aspect este legat de mecanismul esențial pe care se bazează un parteneriat public-privat:
este un proces competitiv, în sensul că acesta va promova inovarea (în termeni de materiale sau de sisteme) care oferă un avantaj concurențial;
se bazează pe angajamentele părții private de a produce rezultate evaluate în funcție de criterii tehnice, precum și de criterii de mediu sau sociale;
Să confere sectorului privat un rol central în elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor pe termen lung destinate programelor industriale, comerciale și de infrastructură de mare amploare;
Creșterea cotelor de piață ale companiilor din UE în domeniul achizițiilor publice pe piețele țărilor terțe. Prin atribuirea contractelor de construcții, exploatare și transfer (BOT) și a concesionării de servicii, precum și prin conceperea unor soluții specifice, întreprinderile europene de lucrări publice și utilități pot încheia contracte importante pe anumite piețe ale unor parteneri comerciali semnificativi, de exemplu pentru construirea și gestionarea aeroporturilor sau autostrăzilor, aprovizionarea cu apă și tratarea apelor uzate.

În plus, parteneriatul public-privat permite mobilizarea fondurilor private și punerea acestora în comun cu resursele publice. Aceste beneficii sunt extrem de importante în actualul context economic, statele membre urmărind să accelereze ritmul investițiilor ca răspuns la criza economică, luând în considerare, totodată, necesitatea de a menține disciplina bugetară. Potrivit unui studiu al Price Waterhouse Coopers, la nivel european, aproximativ 60% dintre proiectele de tip parteneriat public-privat iau forma contractelor de concesiune.

III. POZIȚIA CNIPMMR PRIVIND Ordonanța de Urgență
privind Parteneriatul Public Privat

CNIPMMR susţine necesitatea adoptării unei legislaţii naţionale complete şi coerente în domeniul parteneriatelor public-private.

CNIPMMR atrage atenția asupra următoarelor aspecte privind recenta reglementare a parteneriatului-public privat:
Neîndeplinirea condițiilor constituționale pentru adoptarea unei Ordonanţe de urgenţă (art. 115 alin. 4 din Constituția României: “Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”);

Lipsa unei reglementări inteligente: se invocă motivul blocajului legislativ în condițiile în care nu au trecut nici 5 luni de la ultima reglementare în acest domeniu (Ordonanţa de urgenţă nr. 104 din 14 decembrie 2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat);

Lipsa unei fundamentări corespunzătoare (lipsa Testului IMM, lipsa analizei impactului bugetar pentru Fondul special de finanţare a contractelor, lipsa analizei impactului noii reglementări, lipsa analizei de drept comparat si de conformitate cu acquis-ul UE);

Lipsa transparenței și a consultărilor cu partenerii sociali (nici in Comisia de dialog social, nici in CES, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 62/2011 a dialogului social, proiectul fiind trimis la CES după adoptarea Ordonanţei de urgenţă);

Noua reglementare nu asigură respectarea principiului echilibrului financiar, stabilind o cotă restrictivă a contribuţiei partenerului public la finanţarea realizării investiţiilor dintr-un contract de parteneriat public – privat (nu poate depăşi 25% din valoarea totală a investiţiei);

Prevederi insuficient analizate și chiar nefezabile (exp. realizarea parteneriatului public-privat instituțional între partenerul public și partenerul privat doar prin constituirea unei societăți noi; lipsa unor prevederi specifice pentru parteneriatele vizând operarea unui serviciu public);

Lipsa unor garanții corespunzătoare pentru partenerul privat, în condițiile în care finanţarea proiectului este în principal din fonduri private;

Reglementarea posibilității modificării unilaterale a contractului de partenerul public, doar cu o notificare prealabilă (art. 35 alin. 1 lit. c);

Implicarea în proces a Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, care nu are expertiză/atribuții în domeniu, ceea ce lasă loc manevrelor politice privind parteneriatul public-privat.

CNIPMMR susține necesitatea completării cadrului legal privind parteneriatul public-privat cu:

reglementarea unor forme mai simple de parteneriat public-privat, precum contractele de concepere, dezvoltare şi exploatare;

prevederi speciale privind parteneriatul public-privat instituțional pentru diferite acțini/evenimente/servicii;
forme mai simple de parteneriat public-privat cu parteneri strategici (exp. organizaţiile patronale şi sindicale, în domeniul elaborării, derulării şi implementării de proiecte din fondurile structural, etc.);

prevederi speciale privind accesul IMM-urilor la parteneriatul public-privat;

prevederi speciale privind parteneriatul public-privat cu sectorul non-profit.

CNIPMMR consideră că este necesară o atentă reglementare şi monitorizare a procedurilor de selecţie a partenerului privat şi a derulării proiectelor de parteneriat public-privat, precum şi un efort sporit pentru gestionarea riscurilor aferente, respectiv:

experienţa redusă a autorităţilor centrale şi locale în acest domeniu reprezentând un serios impediment, întrucât procesul de pregătire a unui proiect PPP este complex şi de lungă durată1;

În prezent nu există la nivel naţional o bază de date centralizată a proiectelor de parteneriat public privat care s-au derulat şi nici un portofoliu de proiecte ce ar putea fi derulate prin parteneriat public-privat.

De asemenea, trebuie găsite soluții pentru depășirea barierelor în dezvoltarea parteneriatului public-privat, raportat la:

creşteri considerabile ale costurilor îndatorării pentru proiectele de parteneriat public-privat ca urmare a limitării posibilităţilor de creditare;

reducerea substanţială a scadenţei creditelor oferite de către bănci pentru datoriile lor;

finanţarea obţinută este disponibilă doar la încheierea procedurii publice;

complexitatea inerentă generată de combinarea diferitelor seturi de norme, de practici şi calendare comunitare şi naţionale în cadrul aceluiaşi proiect poate avea un efect de descurajare.

CNIPMMR susține necesitatea adoptării și unor măsuri administrative privind parteneriatul public-privat:

Înfiinţarea unui organism central, care să asigure:

promovarea parteneriatului public-privat;

identificarea proiectelor care pot fi implementate prin parteneriat public-privat;

asistenţă acordată autorităţilor contractante pe parcursul selecţiei partenerului privat sau monitorizarea implementării parteneriatului public-privat pe parcursul derulării proiectului (în mod similar cu PPP Task Force din Marea Britanie, Italia, Germania sau Grecia);

Înfiinţarea unei comisii interministeriale pentru PPP (formată din reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Transporturilor, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice, Ministerul Economiei, Ministerul Mediului de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, etc., în funcţie de specificul proiectelor vizate), care să aprobe implementarea proiectelor naţionale majore prin intermediul parteneriatului public-privat şi să stabilească cu exactitate participarea statului în respectivele parteneriate (potrivit modelului grec);

asigurarea cadrului pentru a îmbunătăţi informaţiile disponibile şi diseminarea cunoştinţelor şi know-how-ului relevant, prin:

dezvoltarea de proiecte de parteneriat public-privat pilot care ar putea servi ca model de bune practici, bună guvernanţă şi soluţii, care să poată fi reproduse la scară mai largă, cu folosirea elementelor de asistenţă tehnică ale programelor de finanţare relevante;

elaborarea de norme de aplicare/ghiduri aplicative privind parteneriatul public-privat;
diseminarea bunelor practici şi colaborarea cu celelate statele membre în acest domeniu;
valorificarea bunelor practici de la nivel european.

CNIPMMR evidențiază avantajele parteneriatelor public-private, vizând:
Soluţii diverse de finanţare privată a proiectelor publice;

Reducerea costurilor pentru administraţiile centrale sau locale;

Utilizarea know-how-ului şi a managementului privat în cadrul proiectelor publice;
Eficienţă crescută în dezvoltarea proiectului;

O perioadă de implementare redusă;

Inovaţie tehnică şi un nivel mai ridicat al calităţii serviciilor furnizate;

Contribuie la absorbţia integrală a fondurilor structurale alocate;

Reducerea costurilor de realizare a infrastructurii prin valorificarea eficacităţii şi potenţialului inovativ al unui sector privat competitiv, atât în ceea ce priveşte costurile, cât şi indicatorii de calitate;

Repartizarea costurilor de finanţare a infrastructurii pe toată durata de viaţă a activului, având ca efect reducerea presiunilor imediate asupra bugetelor sectoarelor publice şi oferind posibilitatea finalizării cu câţiva ani în avans a proiectelor de infrastructură şi, implicit, a beneficiilor oferite de acestea;

Îmbunătăţirea partajării riscurilor între participanţii din sectoarele public şi privat; în condiţiile unei repartizări adecvate a sarcinilor, o gestionare mai eficientă a riscurilor reduce costurile generale ale proiectului; o parte din riscurile proiectului este transferată partenerului privat: pe lângă riscul de construcţie, partenerul privat îşi poate asuma fie riscul de exploatare, fie riscul de disponibilitate;

Stimularea eforturilor în materie de dezvoltare durabilă, inovare, cercetare şi dezvoltare în vederea realizării progreselor necesare pentru formularea unor noi soluţii la provocările socio-economice ale societăţii:

este un proces competitiv, în sensul că acesta va promova inovarea (în termeni de materiale sau de sisteme) care oferă un avantaj concurenţial;

se bazează pe angajamentele părţii private de a produce rezultate evaluate în funcţie de criterii tehnice, precum şi de criterii de mediu sau sociale;

Recunoaşterea rolului central pentru sectorul privat în elaborarea şi punerea în aplicare a strategiilor pe termen lung destinate programelor industriale, comerciale şi de infrastructură de mare amploare;

Asigurarea creştererii cotelor de piaţă ale companiilor din România în domeniul achiziţiilor publice pe pieţele UE şi ale ţărilor terţe. Prin atribuirea contractelor de construcţii, exploatare şi transfer şi a concesionării de servicii, precum şi prin conceperea unor soluţii specifice, întreprinderile de lucrări publice şi utilităţi pot încheia contracte importante pe anumite pieţe ale unor parteneri comerciali semnificativi;

Mobilizarea fondurilor private şi punerea acestora în comun cu resursele publice. Aceste beneficii sunt extrem de importante în actualul context economic, statele membre urmărind să accelereze ritmul investiţiilor ca răspuns la criza economică, luând în considerare, totodată, necesitatea de a menţine disciplina bugetară.

LIKE.

Leave A Reply